În calendarul creștin ortodox, pe data de 30 iunie este sărbătoare cu cruce neagră: ”Soborul celor 12 Apostoli; Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț”. Însă, bătrânii din satele României țin cu sfințenie ziua de 30 iunie, cu evlavie și teamă.
Pe 30 iunie se sărbătorește Sfântul Mucenic Foca, sărbătoare trecută în calendarul creștin ortodox în urmă cu ceva ani, însă acum nu se mai trece, dar cei mai bătrâni își aduc aminte de însemnătatea zilei.
”Este o sărbătoare extrem de periculoasă, azi nu facem nimic. O ținem ca să păzim curtea de foc, de ape, de boli”, spune o bătrână din zona Dobrogei.
Legenda spune că Sfântul Foca merge prin cer într-un car de foc, având în mână un bici care arde.
Bătrânii sunt de părere că Foca pedepseşte cu arșiță şi grindină pe cei care nu cinstesc această sărbătoare. Se crede că el așteaptă nerăbdător ziua de 3o iunie, în care este pomenit, însă Dumnezeu îi spune de ea abia când aceasta a trecut pentru a proteja pâmântul. În caz contrar, Sfântul Foca ar pârjoli pământul.
Pe 30 iunie nu se aprinde focul și nici nu se coace pâine în cuptor. Este pericol de foc, cred cei care respectă cu sfințenie această sărbătoare.
Despre Sfântul Mucenic Foca se știe că a trăit în timpul împăratului Traian, în orașul Sinope. Părinții săi se numeau Pamfil și Maria și erau creștini. Conform Sinaxarului, Sfântul Foca avea darul Duhului Sfânt. Se spune că el izgonea diavolii din oameni și îi vindeca.
Sfântul Mucenic Foca a ajuns la cele veșnice după ce a fost capturat și torturat în cadrul unei persecuții asupra creștinilor.
Încă din anul 403 sau 404, căci nu se cunoaște cu exactitate anul, oamenii țin această sărbătoare, pentru a se apăra de foc, în ciuda faptului că ziua de 23 iulie nu este trecută în calendar cu cruce roșie.